Scriu povestea asta dintr-un tren ce mă duce din Kiel spre Hamburg. Apoi o oră de zbor spre Paris. Încă două în RER și înapoi acasă. După 3 zile de pauză. Eu cu mine.Tocmai am împlinit 33 de ani. Ieri. Și tot ce mi-am dorit de ziua mea a fost o pauză. Una de muncă, de casă, de telefon, email și pe alocuri de anumiți oameni. Anul 32 a fost minunat, plin, cu o viață nouă așezată. A fost, în aceeași măsură, un an în care am luptat cu depresia, cu dorul, cu adaptarea la un loc nou de muncă și un sindrom al impostorului ce pare că se mărește…
-
-
La mult Prezent
Mai e nevoie de-un om la visul asta Inca un gand si lumea va sta Inca un test si ne vom lasa In loc de La mulți ani. Cand te simti nici aici nici departe – intre bine si rau Tine-ti aproape ce stii ca-i al tau Un fel de poveste de dragoste, fără final. Să ne înțelegem: relațiile mele muzicale lungi sunt rarisime, mai ales cu scena muzicală românească. Nu că nu ar fi plin de oameni talentați care fac muzică mișto, doar că de cele mai multe ori mă bucuram pe moment și apoi treceam mai departe. Prima trupă de care efectiv m-am îndrăgostit a fost byron, acum…
