Scriu povestea asta dintr-un tren ce mă duce din Kiel spre Hamburg. Apoi o oră de zbor spre Paris. Încă două în RER și înapoi acasă. După 3 zile de pauză. Eu cu mine.Tocmai am împlinit 33 de ani. Ieri. Și tot ce mi-am dorit de ziua mea a fost o pauză. Una de muncă, de casă, de telefon, email și pe alocuri de anumiți oameni. Anul 32 a fost minunat, plin, cu o viață nouă așezată. A fost, în aceeași măsură, un an în care am luptat cu depresia, cu dorul, cu adaptarea la un loc nou de muncă și un sindrom al impostorului ce pare că se mărește…
