#DeAscultat

La mult Prezent

Mai e nevoie de-un om la visul asta Inca un gand si lumea va sta
Inca un test si ne vom lasa

In loc de La mulți ani.

Cand te simti nici aici nici departe – intre bine si rau
Tine-ti aproape ce stii ca-i al tau

Un fel de poveste de dragoste, fără final.

Să ne înțelegem: relațiile mele muzicale lungi sunt rarisime, mai ales cu scena muzicală românească. Nu că nu ar fi plin de oameni talentați care fac muzică mișto, doar că de cele mai multe ori mă bucuram pe moment și apoi treceam mai departe. Prima trupă de care efectiv m-am îndrăgostit a fost byron, acum vreo 11 ani, am mai avut câteva crush-uri temporare, dar cam aici se termină tot.

Mi-e dor de mine tânăr,
Mi-e dor să-ntrec măsura.

Anul trecut, pe 24 aprilie eram în Expirat. Țineam albumul Eyedrops într-o mână. Și un cadou pentru o fată care mi-e tare dragă în cealaltă mână. Nu ne văzusem de vreme lungă, dar cumva pe amândouă ne adusese Prezent-ul în același loc. Nu știu ce să vă spun despre concertul acela. Doar ca mi-a rămas lipit de timpane și de suflet, cum nu prea des mi s-a întâmplat cu multe de-a lungul timpului. Am zis atunci, după o oră și mai bine de visat-dansat-cântat cu ochii semi-deschiși că Eyedrops intră la categoria aia specială de oameni-care-fac-muzică-pentru-mine și că am toate șansele să dezvolt un mic sindrom de obsesii muzicale pornind de la Prezent. Scurt și la obiect, m-am îndrăgostit.

Poti sa te plimbi prin Univers
Dar seara sa te-ntorci acasa
Poti sa ma uiti si sa ma pierzi
Poti sa te faci ne-nteleasa

La 12 luni distanță, câteva gânduri despre Prezent. Și cum l-am purtat cu mine de atunci, ca un fel de pansament la zilele proaste, ca o oglindă a unor zile gri, sau ca un prieten pe care să-l plimbi pe străzile Parisului când plouă.

Dragostea mea a început cu matinalul lui Muntele și Mako, la Radio Tananana. Nu știu cum se făcea, dar o bucată bună de timp, ascultam Bicicleta în fiecare dimineață spre birou. Era parte din ritualul meu de dimineață, precum cafeaua amară la ibric, și datul cu ruj la intersecția de la Muncii.

Oamenii care au urcat cu mine în mașină la drum lung. Fiecare dintre ei a ascultat Prezent. Pentru că a devenit un fel de tradiție a mersului la plimbare să plec cu băieții ăștia mișto, deschiși și cu ideile lor despre simplu-frumos-acum-iubire fredonate. Da, tot așa am învățat și toate versurile.

Concertul din Expirat. Era emoție și bucurie în aer cât să o prinzi în mâini și să o simți. Știam piesele (sau cel puțin mare parte din ele). Dar de pe scenă le-am simțit, nu le-am auzit. A fost un moment în care pur și simplu mi-am zis în gând: băi, băieții ăștia cântă mișto pe album, dar așa mișto spun povești pe scenă.

Drumul București-Herculane, de 1 mai. Eram singură în mașină, trezită la 4 dimineața, după prea puține ore de somn. Pe autostradă erau urme de soare, și la un moment dat m-am oprit tradițional la OMV să-mi iau porția de cafea. Cum știam că nu mai am semnal de prins radio, am luat primul album din torpedo și l-am aruncat în CD player. Era EYEDROPS și timp de multe ore albumul acesta a fost pe repeat. Pentru simplul motiv că îmi făcea drumul să pară mai viu, somnul să zboare și pe mine atentă.

Femei pe Mătăsari. Aveam o durere de cap cam cât Casa Poporului, și cumva aș fi vrut să fiu în pat, și nu într-o mare de oameni. Mai ales că am o mică problemă cu masele mari de oameni. Și la un moment dat s-a făcut liniște în capul meu, când a început Paul să cânte Lucruri Simple.

Coboram de pe Ciucaș, după o zi lungă pe creste. Decidem ca în loc de București destinația să vie Vadoo Chill Fest. Pe hartă nu părea departe. Doar că harta nu știa că ultimii 12 km sunt de macadam, și că eu o să fiu pe punctul de a claca de oboseală. Ajungem, băieții montează corturi, eu mă opresc direct să-mi iau o Cuba Libre și să mă întind pe iarbă. E departe de lume locul ăsta, nu am semnal la telefon, văd stele, și un foc de tabără într-un colț. Cântă EYEDROPS. Dansez în fața scenei, stau pe iarbă și visez, mai dansez un pic. În lista mea de idei de momente perfecte, concertul de atunci intră fără nicio problemă. Cred că am plâns la un moment dat. Iar eu nu prea plâng, decât dacă e prea frumos 🙂

Un vis implinit cand te-asteptai mai putin Un pat plin si-o sticla de vin
E altfel azi decat credeam ca va fi
Altfel lumina si altfel sunt norii

Cred că motivul pentru care îmi place EYEDROPS e pentru că pe piesele lor poți scrie povești. Le simți, și le desenezi. Sunt simple, sunt despre toate lucrurile pe care ți le-ai spus cândva și totuși nu le-ai putut pune în ordine. Nu e o revoluție muzicală, e doar o oglindă a unor stări. E căutare, e joacă, e bine. Și de-aia încă dansez pe stradă când aud piesele lor. De-aia cumva de-un concert de-al lor mi-e mai dor decât de altele (dar îi aștept cu-n Silent Concert la Paris). Și de-aia de fiecare dată când simt nevoia să fug, să îmi fie liniște, sau doar să visez, las albumul să îmi spună povestea în căști.

E un an de Prezent. Să fie la mai mulți.

Și aștept albumul următor 😀

Mai stai printre noi un pic
Ne-ascundem din nou in nimic
Imediat
Ce-ai plecat
Si da-te-napoi un pas, un gand
Vei putea uita de noi in curand

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *